Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului
în calitate de partener al dialogului social și partener social
în relațiile profesionale cu asociațiile patronale
(ASFOR, APMR)

     Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului (FSLIL) este constituită în baza Legii 21/1924 ca persoană juridică, pronunțată de Judecătoria sector 1 București, prin Sentința nr.940/26/03/1991.

     FSLIL s-a constituit prin baza dreptului de liberă asociere așa cum s-a consfințit în legislație cu privire la sindicate din 1991, 2003 și Legea 62/2011 a dialogului social Titlul II, având drept scop apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi, prevăzută de Constituția României, legislația națională în vigoare în Contractele Colective de Muncă și Individuale precum și în pactele și convențiile internaționale la care România este parte și a ratificat în calitate de memebră a OIM până în 1989 și membră în UE din 2007.

     FSLIL, împreună cu reprezentanții întreprinderilor din ramura industriei lemnului, prin asociațiile patronale ASFOR și APMR, constituite mai târziu, cu personalitate juridică, respectiv ASFOR în 1993 și APMR în 1992, desemnate de Camera de Comerț și industrie, a negociat, semnat și înregistrat la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMPSPV) primul Contract Colectiv de Muncă (CCM) la nivel de Ramură la 06.03.1991.

     Dezbaterea și înmânarea primului CCM la nivel de Ramură pentru industria lemnului a avut loc la Clubul Sindicatului UREMOAS București. Cu această ocazie au fost distribuite, sub semnătură, peste 300 de contracte directorilor de întreprinderi, noi proaspete societăți comerciale și liderilor de sindicat.

     În momentul organizării FSLIL avea 210 sindicate cu peste 275.000 de salariați membri de sindicat, fiind una dintre cele mai puternice federații sindicale la nivel național din domeniul industriei producătoare de bunuri cu contribuție enormă la PIB prin exporturile atât la produsele din industria prelucrării lemnului cât și a industriei mobilei.

     În decursul procesului de reorganizare și restructurare a economiei românești și în mod deosebit a industriei lemnului, care în opinia mea s-a petrecut o DEZINDUSTRIALIZARE cu efecte dezastruoase în plan social ce a condus la diminuarea numărului de angajați de la 360.000 în anul 1990 la 90.000 în anul 2011 și cu o revenire la aproximativ 130.000 în 2014 dar cu o scădere dramatică a numărului de organizații sindicale și implicit a numărului de membri, aproximativ 10.000 de membri de sindicat la momentul de față (2016), în urma apariției Legii 62/2011 a Dialogului Social, cu toată opoziția noastră, a sindicatelor.

     FSLIL a obținut reprezentativitatea în permanență de la înființare și până în prezent, ceea ce i-a conferit dreptul de a încheia CCM Unic la nivel de Ramură cu asociațiile patronale, în calitate de parteneri sociali (ASFOR și APMR), în calitate de singure federații patronale reprezentative.

     Această conlucrare în cei peste 26 de ani a rezistat ca urmare a faptului că împreună am pus mai presus de orice interesele de ramură.

     Anticipând evoluția restructurării, reorganizării și privatizării tuturor societăților comerciale din ramura industriei lemnului prin CCM, printr-un dialog permanent în care am dezbătut problemele importante de ramură, am semnat acorduri de parteneriat cu măsuri care în anumite situații au fost în beneficiul ramurii dar cu mari pierderi de salariați prin disponibilizări datorită restructurărilor și implicit a membrilor de sindicat.

     În prezent parteneriatul în cadrul dialogului social cu cele două asociații patronale reprezentative (ASFOR și APMR) se desfășoară în condiții deosebit de normale, cu întâlniri ori de câte ori sunt necesare, stabilite prin diverse programe de comun acord și prin participarea reciprocă la acțiunile din care fiecare dintre parteneri le organizează sau unde sunt invitați la diverse instituții ale statului ca parteneri de dialog social în organisme cu rol consultativ (CES, ANC, CNT pentru DS) sau în organisme de cogestiune implicate în administrarea efectivă a unor instituții cu activități de mare impact social, inclusiv a relațiilor de muncă (Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională de Pensii Publice).

     Ținând cont de natura și funcțiile celor două categorii de organisme, rolul partenerilor sociali este diferite, respectiv:

     Organismele cu rol consultativ asigură cadrul pentru exprimarea poziției principale a partenerilor sociali față de politicile, strategiile, inițiativele legislative; acțiunile cu impact social ale Guvernului sau, după caz, ale ministerelor și ale altor organe ale administrației centrale sau locale în cadrul cărora funcționează, pentru soluționarea diferențelor de natură socială și economică în vederea participării la elaborarea și implementarea unor strategii și programe ce vizează domeniul social.

     Se știe că finalizarea în care se exprimă rezultatul dialogului social o constituie avizarea documentelor supuse dezbaterii, sesizarea unor aspecte sensibile ale vieții economice și sociale care impun adoptarea unor reglementări corespunzătoare, negocierea și încheierea acordurilor și a pactelor sociale.

     Organismele de cogestiune realizează funcțiile de dialog social la nivelul societăților comerciale la care au fost constituite, organizându-se în funcție de specificul acestor unități.

     La Casa Națională de Asigurări de Sănătate sistemul organismelor de conducere care au în componență reprezentanți ai partenerilor sociali, respectă principiul dialogului social de reprezentare complexă la nivel de UE, în calitate de membră a UE.

     La nivel național această instituție are ca organism de conducere, de largă reprezentativitate, Consiliul Reprezentanților din care fac parte și membrii ai Confederațiilor Sindicale și Patronale alături de membrii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și de persoane numite de Parlament, de președintele României, de Primul Ministru, de Ministere și organe centrale ale administrației.

     Toți cei menționați asigură în exclusivitate conducerea operativă și funcționarea în bune condiții a sistemului CNAS.

     La nivelul Caselor Județene de Asigurări de Sănătate funcționează de asemeni Consiliile administrative, din care fac parte reprezentanți ai organismelor sindicale și patronale și ai autorității locale.

     Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are ca organism de conducere, cu rol decizional, un consiliu de administrație în care sunt reprezentate în mod paritar de către membri ai Confederațiilor Sindicale și Patronale, reprezentativi la nivel național precum și din partea Guvernului.

     Casa Națională de Pensii Private, ca organism reprezentativ în cadrul Autorității de Supraveghere a Finanțelor din România are ca organism de conducere un consiliu de administrație în care sunt reprezentate atât din partea confederațiilor sindicale cât și cele patronale, alături de reprezentanți ai Guvernului și ai pensionarilor.

     La nivelul Caselor de Pensii Publice Județene și a Municipiului București nu există organe tripartite cu rol decizional sau consultativ.

     În concluzie se regăsesc trei situații:
      - Organisme tripartite cu rol decizional prin care se realizează cogestiunea la nivel național și județean, cât și la Municipiul București, la Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate;
      - Organisme tripartite cu rol decizional la nivel național și cu rol consultativ la nivel județean și al Municipiului București, la Sistemul Agenției Naționale pentru ocuparea forței de muncă.
      - Organism tripartit cu rol decizional la nivel național la Casa de Pensii Publice.

     Deciziile se iau în ședințele de consiliu unde se exprimă prin vot opțiunea fiecăruia dintre organizațiile reprezentate iar soluția adoptată respectă voința majoritară și trebuie respectate și duse la îndeplinire.

     Organismele cu rol consultativ nu se implică direct în luarea deciziilor dar au un rol deosebit de important în acest proces datorită faptului că se aduce în atenția factorilor responsabili, evaluări de impact, puncte de vedere, fundamentări, propuneri de soluții care ajută la adaptarea unor decizii realiste adecvate, cu șanse reale sporite de a avea efectele sociale pe măsura așteptării.

     Acțiunea acestor organisme se finalizează cu avizarea documentelor supuse dialogului social sau în cazul neavizării, cu motivarea argumentării votului negativ la soluțiile propuse.

PREȘEDINTE,
jr. DAN ANGHEL


Descarcă comunicatul în format pdf sau în format doc.