INSTITUȚII TRIPARTITE
TRIPARTITISMUL ȘI DIALOGUL SOCIAL

Dialogul social îl putem defini ca un proces voluntar prin care partenerii se informează, se consultă și negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun.

În acest sens, ca un obiectiv major al tripartitismului, este creșterea angajamentului partenerilor sociali și al Guvernului pentru construirea unui climat stabil, care să permită angajatorilor și organizațiilor sindicale să se implice în mod eficient în promovarea muncii decente și a respectului pentru drepturile fundamentale ale libertății de asociere și negociere colectivă.

În cadrul unei societăți democratice dialogul social este un factor important de progres socio/economic, esențial pentru promovarea condițiilor decente de muncă și pentru reducerea sărăciei.

În sensul acesta dialogul social este considerat unul dintre cei mai importanți piloni ai modelului social.

De multe ori, în urma dialogului rezultă consensul, alteori divergențele persistă dar întotdeauna rezultatul dialogului este pozitiv deoarece participanții își pot exprima direct, explicit și argumentat punctele de vedere și pot acționa în continuare cunoscând optica, interesele și opțiunile partenerului de dialog.

Toate acestea contribuie necondiționat la asigurarea stabilității și păcii sociale.

Necesitatea dialogului social este evidentă, dar eficiența acestuia este data de calitatea partenerilor de dialog social, de reprezentativitatea acestora.

ANGAJATORII, individual sau prin organizațiile lor patronale reprezentative, sunt îndreptățite să constituie parteneri de dialog social datorită rolului care îl au  în asigurarea resurselor materiale și umane pe seama capitalului pe care îl dețin și în organizarea activității economice.

Sindicatele sunt organizații independente față de autoritățile publice de partidele politice și de organizațiile patronale. Sunt constituite în vederea promovării și apărării drepturilor și intereselor profesionale, economice și sociale, individuale și colective ale salariaților și funcționeayă în baza prevederilor legale (Legea 62/2011 a Dialogului Social).
Așadar sindicatele sunt un partener viabil calificat să susțină dialogul social pe tot esicherul relațiilor de muncă generate de activitatea economică și socială.

În unitățile unde nu sunt organizații sindicale sau unde nu au repreyentativitate conform Legii 62/2011 partenerii de dialog social sunt reprezentanții salariaților desemnați.

STATUL, în special prin organele puterii executive, este de asemeni un partener specializat al dialogului social atât în calitatea sa de angajator pentru persoanlul bugetar cât și  ca garant al drepturilor fundamentale care se exercită în cadrul reglementat prin acte normative și se asigură prin mijloace specifice de către organele abilitate în acest sens.

Prin urmare, dialogul social în cadrul sistemului relațiilor generate de activități economice și sociale se prezintă de regulă ca Dialog Tripartit. Există situații în care participarea la dialog social a reprezentanților statului nu se justifică și atunci dialogul social este de tip bipartit. Aceste cazuri sunt tot mai dese în măsura în care rolul statului, ca agent economic, scade. Desigur, nu înseamnă că în perspectivă statul va lipsi sau va avea un rol neînsemnat în Dialogul social. Din contră, statul trebuie să se afirme tot mai puternic, mai activ, ca un partener neutru, obictiv, să diversifice și să întărească garanțiile privind respectarea drepturilor partenerilor sociali.

La rândul lor partenerii sociali își defines mai bine rolul, își stabilesc mai clar obiectivele și mijloace de acțiune pentru atingerea acestora, făcând mai eficientă participarea la dialogul social.

Se cunoaște că în România dialogul social a luat naștere și s/a dezvoltat în condiții istorice, economice și sociale special.

Imediat după 1989 sindicatele, printre care și Federația Sindicatelor Libere din Industria Lemnului (FSLIL) s-au organizat rapid și s-au afirmat ca o forță social incontestabilă, într-un dialog permanent, adesea conflictual cu puterea.

Organizarea și funcționarea mișcării sindicale s-a reglementat prin Legea 54/1991 cu privire la sindicate, lege care a fost abrogată prin Legea sindicatelor 54/2001, care a înlocuit vechea reglementare. Pentru o societate și o economie bulversate de marile transformări care au avut loc în perioada 1990-2000, lipsite de o strategie în viitor, clară, rolul sindicatelor a fost unul benefic pentru că acestea s-au afirmat ca singura forță capabilă de dialog social pentru a proteja interesele vitale ale masei  de salariați care, o anumită perioadă a avut ca angajator unic statul.

PATRONATUL s-a organizat mai greu și s-a întărit pe măsură ce rolul statului în economie s-a diminuat, caracterul etatist al economiei s-a estompat, fiind vizibile tot mai puternic caracteristicile economice de piață liberă și concurențială.

Organizarea și funționarea patronatelor a fost reglemenată pentru prima dată prin legea patronatelor nr.356/2003.

Organizarea și consolidarea patronatului au avut character procesual iar prezența acestuia în dialogul social a crescut pe măsură ce problemele specific au devenit mai variate și mai complexe.

Alături de patronatul roman s-a consolidate mai puternic capitalul străin cu forță economic superioară și cu interese distinct.

Statul, ca agent economic, a cunoscut cea mai spectaculoasă evoluție, de la proprietarul absolut al resurselor și administrator unic al întregii economii, la aceea de partener economic pe o piață liberă, având în plus rol de reglementare și de garantare a stabilității și continuității proceselor democratice din economie și societate.

Condițiile în care s-au constituit și au acționat partenerii sociali și-au pus amprenta asupra temelor dar și asupra formelor și calității dialogului social.

După o evoluție sinuoasă cu multe moment tensionate dar și cu realizări deosebite, se poate spune că s-a ajuns la o situație care arată așezarea partenerilor sociali cu rolul lor în condițiile economice de piață democratice și concurențiale, bazată pe proprietatea privată și faptul că s-au însușit regulile, libertățile și restricțiile acțiunii sociale într-un cadru democratic.

Cadrul legislativ general reflectă realitatea, organismele și formele în care se desfășoară dialogul social au fost perfecționate și reglementate, mai trebuie doar să fie fructificate potențialul acestui cadru democratic pentru ca efectele dialogului social să fie benefice pentru toate părțile implicate.

Organizarea și funcționarea organismelor tripartite

Cadrul organizatoric reglementat s-a conturat prin Hotărârea Guvernului nr.89/1997, comisiile consultative de dialog social în cadrul unor ministere și al prefecturilor, devenită apoi prin Hotărârea Guvernului nr.314/2001Comisii consultative de dialog social, coroborat cu Legea 109/19997 au fost reglementate organizarea și funcționarea  Consiliului Economic și Social (CES).

Prin apariția Legii 62/2011 a Dialogului social s-au reglementat toate aspectele dialogului social, începând de la definirea partenerilor sociali cu rolul și atribuțiile lor și până la cadrul organizatoric, atribuțiile și competențele fiecăreia dintre instituțiile dialogului social.

Având în vedere funcția socială a organismelor tripartite în cadrul cărora se înfăptuiește dialogul social, acestea pot fi grupate în două categorii:
        - organisme cu rol consultativ;
        - organism de cogestiune implicate în administrația efectivă a unor instituții cu activități de mare impact social, inclusive asupra relațiilor de muncă.

Din prima categorie fac parte consiliile de dialog social de la nivelul unor ministere și ale prefecturilor, Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC), Consiliul Economic Social (CES) și Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social (CNTDS).

Din a doua categorie organism de cogestiune, sunt consiliile de administrație  tripartite de la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).

Având în vedere natura și funcțiile celor două categorii de organism, rolul partenerilor sociali este diferit.

Organismele cu rol consultative asigură cadrul pentru exprimarea poziției principale a partenerilor sociali față de politicile, strategiile, inițiativele legislative, acțiunile cu impact social ale guvernului, sau după caz ale ministerelor și a altor organe ale administrației central sau locale în cadrul cărora funcționeayă, pentru soluționarea diferențelor de natură socială și economică, pentru participarea la elaborarea și implementarea unor strategii și programe care vizează domeniul social.

Forma concretă în care se exprimă rezultatul dialogului social o constituie avizarea documentelor supuse dezbaterii, sesizarea unor aspecte sensibile ale vieții economice și sociale care impune adoptarea unor reglementări corespunzătoare, negocierea și încheierea acordurilor și a pactelor sociale.

Organismele de cogestiune realizează funcțiile de dialog social la nivelul unităților la care au fost constituite, organizându-se în funcție de specificul acestor unități.

La Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) sistemul organismelor de conducere care au în componență reprezentanți ai partenerilor sociali, este cel mai complex. La nivel național această instituție are ca organism de conducere de largă reprezentativitate adunarea reprezentanților, din care fac parte și delegați ai confederațiilor sindicale și patronale alături de  reprezentanții asiguraților și de personae numite de Parlament, de Președintele României, de Primul Ministru, de conducătorii unor ministere și organe central ale administrației.

Conducerea operativă a instituției este asigurată de Consiliul de Administrație din care fac parte reprezentanții confederațiilor sindicale și patronale representative la nivel național, reprezentanți ai Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice și ai Guvernului.

La nivelul Caselor Județene de Asigurări de Sănătate funcționeaza de asemenea Consilii de Administrație, din care fac parte reprezentanți ai organizațiilor sindicale și patronale și ai  autorităților locale.

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) are ca organism de conducere cu rol decizional un consiliu de administrație în care sunt reprezentați un număr egal de membri, confederațiile sindicale și patronale reprezentative la nivel național precum și guvernul.

La nivelul Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă Județene și a municipiului București funcționează consilii consultative care sprijină conducerea executivă în îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, dar nu au rol decisional.

Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) are ca organism de conducere un consiliu de administrație în care sunt reprezentate confederațiile sindicale și patronale representative la nivel național alături de reprezentanți ai guvernului și ai pensionarilor.

La nivelul Caselor de Pensii Publice Județene și a municipiului București nu există organe tripartite cu rol decisional sau consultative.

În concluzie, se deosebesc trei situații:

  1. Organisme tripartite cu rol decizional prin care se realizează cogestiunea la nivel național și la nivel județean și al Municipiului București la Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
  2. Organism tripartite cu rol decizional la nivel național și cu rol consultative la nivel județean și al Municipiului București în sistemul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;
  3. Organism tripartite cu rol decisional numai la nivel național la Casa Națională de Pensii Publice.

Organismele cu rol consultativ nu se implică direct în luarea deciziei dar au un rol deosebit de important în acest proces, prin aceea că aduc în atenția factorilor responsabili situații, evaluări de impact, puncte de vedere, fundamentări, propuneri de soluții care ajută la adoptarea unor decizii realiste, adecvate, cu șanse sporite de a avea efectele sociale dorite.

Acțiunea acestor organisme se finalizează  cu avizarea documentelor supuse dialogului social sau în cazul neavizării cu motivarea argumentală a respingerii soluțiilor propuse.

IMPLICAREA PARTENERILOR SOCIALI
ÎN SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR SOCIALE

EFICIENȚA ACȚIUNILOR PARTENERILOR SOCIALI

Căile de implicare a partenerilor sociali în cadrul organismelor tripartite în soluționarea problemelor sociale sunt principal reglementate în prezent prin prevederile Legii 62/2011 a dialogului social.

Formele concrete ale acestei implicări sunt date de specificul activității din fiecare domeniu în care funcționează asemenea organism, de funcțiile și atribuțiile care le-au fost stabilite prin legile speciale.

Pentru a ilustra rolul și contribuția partenerilor sociali, îndeosebi a sinidcatelor, în soluționarea problemelor specifice domeniului în care au reprezentări în organism tripartite vom analiza organizarea și funcționarea a două instituții:

  • una în care partenerii sociali sunt implicați în administrarea la nivel național a domeniului iar la nivel local au un rol consultativ, și
  • una în care organismul tripartit are rol consultativ.

Cele două instituții sunt: Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC), fosta CNFPA și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).

În numărul următor vom dezbate, analiza și organizarea și funcționarea celor două instituții.

PREȘEDINTE,
DAN ANGHEL


Descarcă comunicatul în format pdf sau format doc.